IFRS 10: concept, definiție, standarde internaționale, concept unic, reguli și condiții pentru raportarea financiară

2024 Autor: Howard Calhoun | [email protected]. Modificat ultima dată: 2023-12-17 10:39

În prezent, standardele IFRS IAS și IFRS sunt în vigoare pe teritoriul statului nostru. Standardele internaționale de raportare financiară sunt un set de reguli de raportare financiară de care utilizatorii externi au nevoie pentru a lua decizii economice cu privire la o companie.

IFRS, spre deosebire de unele reguli de raportare guvernamentale, sunt repere care s-au bazat pe principii de bază, dar pe reguli scrise neagresiv. Scopul este ca în orice situație practică să se poată urma principiile principale, dar să nu încerce să găsească lacune în regulile bine scrise care să permită ocolirea oricăror prevederi principale ale IFRS.

Concept

IFRS 10 Situații financiare consolidate stabilește noi cerințe pentru recunoașterea procedurilor de control și consolidare, înlocuind cerințele IAS 27 Situații financiare consolidate și separate și PKI-12 Consolidarea unei entități cu scop special.

Standardul păstrează principalulprincipiul definirii unui grup ca o combinație între o societate-mamă și filialele acesteia, întocmind un raport organizat care să prezinte activele, pasivele, capitalul, veniturile, cheltuielile și fluxurile valutare ale acestora ca pentru o singură entitate financiară.

În cadrul acestui standard, conceptele principale sunt cum ar fi firmele de control, mamă și subsidiare.

Compania-mamă este o organizație care exercită funcții de control asupra unei companii dependente. În același timp, filiala acceptă această supraveghere și se supune acesteia.

Sub controlul propriu-zis trebuie înțeleasă capacitatea de a gestiona nu numai procesele financiare din cadrul companiei, ci și de a rezolva probleme de management legate de domeniile de activitate, angajarea și concedierea personalului și alte funcții.

Scopul standardului

Obiectivul IFRS 10 „Situații financiare consolidate” este de a stabili introducerea de recomandări pentru formarea raportării necesare în situația în care o firmă controlează o altă companie. Principalele sarcini sunt fixate în actul normativ. Și anume, IFRS 10. Documentul definește următoarele:

• Necesită unei organizații-mamă care controlează una sau mai multe filiale pentru a furniza situații financiare.
• Descrie controlul rolului finanțatorului-investitor (controlul entității în care s-a investit) ca bază pentru consolidare și prescrie modul în care se poate determina dacă acest investitor controlează entitatea în care s-a investit.
• Descrie cerințele contabile pentru pregătirea numeraruluiraportare.
• Descrie sistemul companiei investitoare și stabilește o excepție pentru consolidarea anumitor filiale.

Trebuie să utilizați: ce?

IFRS 10 „Situații financiare consolidate”, care a fost introdus în țara noastră în 2016, discută aspecte care se referă la relația dintre firme într-o situație în care o astfel de raportare este necesară.

Aplicarea documentului este posibilă atunci când există o situație de control asupra organizației raportoare (societate-mamă) asupra altei companii.

Utilizarea standardului este obligatorie pentru toate organizațiile de reglementare, cu excepția celor care:

• sunt dependente;
• au instrumente de datorie care nu sunt tranzacționate pe piețele deschise;
• nu depune rapoartele la SEC sau alt organism similar;
• participă la programe de stimulente financiare pentru angajați;
• face investiții care au fost măsurate la valoarea justă sau la câștiguri.

O companie de investiții este o organizație care are următoarele caracteristici:

• primește fonduri de investiții de la alții pentru a le gestiona;
• scopul principal al managementului este investirea fondurilor în diverse obiecte, având în același timp sarcina de a genera venituri din acestea;
• evaluarea eficacității fondurilor investite la un preț corect.

În cazul în care filiala face parte dintr-o societate de investiții, cânddacă ea însăși investește, atunci regula privind neîntocmirea situațiilor financiare consolidate nu se aplică în această situație. Raportarea aici ar trebui combinată în conformitate cu regulile generale pentru consolidarea acesteia.

Condiții generale și specificații

Controlul este nucleul principal al proceselor de consolidare dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

• dacă investitorul controlează fondurile sale investite, el întocmește situații financiare consolidate;
• dacă investitorul nu face acest lucru, nu se face nicio raportare.

Ce este supravegherea conform IFRS 10?

Se acordă multă atenție organizării activităților de revizuire, audit și control în standard.

În conformitate cu paragraful 7 din IFRS 10 Situații financiare consolidate, un investitor controlează o investiție imobiliară dacă are toate drepturile și opțiunile enumerate mai jos:

• dreptul la venituri din fondurile lor în obiecte de investiții;
• capacitatea de a influența acest venit;
• capacitatea de a influența entitatea în care s-a investit.

Să luăm în considerare cele trei caracteristici principale inerente supravegherii unei entități în care se investește. În conformitate cu paragraful 7 din IFRS 10, a evidențiat: dreptul de influență, capacitatea de a exercita aceste drepturi și venituri.

Controlul este prezența unor drepturi care fac posibilă efectuarea procedurilor de audit necesare. Investitorul trebuie să aibă următoarele drepturi și abilități:

• drepturiinvestitorii ar trebui să aibă drepturi substanțiale, nu minoritare;
• abilitatea trebuie să fie actuală, implementată practic în prezent;
• procedurile de audit ar trebui să fie legate de activitatea de bază a companiei.

Luarea în considerare a unui număr de factori este necesară în cazul evaluării gradului de control de către un investitor asupra obiectului său de investiție.

Esența supravegherii conform IFRS 10 include următoarele componente:

• drepturi/riscuri în conformitate cu rezultatele variabile ale activității obiectului de investiții;
• oportunități și drepturi asupra obiectului de investiție;
• abilitatea de a folosi puterea pentru a influența rentabilitatea investiției unui investitor.

Controlul investitorilor este prezent numai atunci când toate cele trei componente sunt combinate.

Conceptul actualizat de supraveghere și îndrumări aprofundate privind aplicarea acestuia în IFRS 10 ar putea afecta în mod semnificativ situațiile financiare:

• participate anterior neconsolidate (de exemplu asociații) încep să se consolideze;
• Este posibil ca participate consolidate anterior să nu mai facă acest lucru.

Ajustări necesare

Să luăm în considerare mai multe scenarii pentru ajustările IFRS 10

Scenariul 1. Obiectele nu au fost consolidate înainte, dar acum au început procesul de fuziune.

Condițiile de execuție a scenariului sunt afișate mai jos.

Prima condiție. Stabilirea momentului de implementare a procedurilor de control înîn conformitate cu IFRS 10.

A doua condiție. Necesitatea de a corecta valoarea capitalului propriu a obiectelor pentru diferența dintre:

• suma calculată de active în obiectul de investiție;
• valoarea contabilă anterioară a cotei investitorilor în entitatea în care s-a investit;

A treia condiție. Construirea retrospectivă și ajustarea indicatorilor pentru perioada anterioară.

Scenariul 2. Obiectele de investiții consolidate anterior nu mai sunt consolidate.

Condiții de execuție a scriptului:

• evaluează interesul într-o entitate în care s-a investit dacă IFRS 10 a fost utilizat pentru a contabiliza investițiile;
• Ajustați retroactiv valorile pentru anul anterior datei primei utilizări.

Astfel, pentru a determina dacă există control, este necesar ca investitorul simultan:

• avea putere asupra entității în care a investit;
• avea drepturi la rezultate variabile care decurg din relația sa cu entitatea în care a investit;
• și-a putut exercita drepturile în raport cu entitatea în care a investit pentru a-i influența rezultatele.

Modelul de management propus de standard presupune detalierea si analiza suplimentara a situatiilor financiare consolidate pentru a indica continutul celor trei conditii de mai sus, care impreuna asigura ca investitorul recunoaste controlul asupra obiectului investitiei.

Opțiuni de supraveghere

Aplicarea procedurilor de control de către firmă în societatea asociată (investit)se întâmplă dacă:

• ea este capabilă să controleze acțiunile acestuia din urmă și să-l influențeze;
• ea câștigă venitul din investiții și, prin urmare, este oarecum afectată de modificările acelui venit;
• poate influența valoarea venitului entității în care s-a investit prin puterile sale.

Dinamica în circumstanțele controlului poate duce la pierderea acestuia. Prin urmare, orice modificări ale faptelor legate de impactul asupra entității în care s-a investit (inclusiv cele la care investitorul organizației nu participă) necesită o evaluare a acestui efect.

Dacă o entitate nu controlează întregul capital format într-o entitate juridică subsidiară, iar cota sa aparține unei entități juridice subsidiare, atunci părți din acest capital sunt afișate separat.

Caracteristicile unei astfel de structuri de capital în conformitate cu IFRS 10 Situații financiare consolidate sunt următoarele:

• atribuirea părții necontrolate a rezultatului financiar final, indiferent de impactul acesteia asupra cifrei finale a sumei totale pentru partea necontrolată;
• ajustare obligatorie în contabilizarea modificărilor raportului dintre capitalurile proprii controlate și necontrolate cu distribuirea acestei diferențe.

Entitățile de investiții vor fi obligate să dezvăluie informații suplimentare, cum ar fi:

• sume totale de investiții;
• număr de investitori;
• determinarea tipului de legături între toți investitorii;
• compoziția capitalului care determină distribuția venitului din investiții.

Procedura de consolidare

Consolidarea contabilă este procesul de combinare a situațiilor financiare ale unei companii-mamă și ale filialelor.

Când o companie-mamă cumpără o filială, acestea rămân separate din punct de vedere juridic. Fiecare dintre ele continuă să producă situații financiare separate. Cu toate acestea, din punct de vedere economic, sunt un singur organism. Și pentru a înțelege ce este acest organism, situațiile financiare consolidate sunt întocmite în conformitate cu anumite reguli. Anumite reglementări guvernează această procedură.

Pregătirea situațiilor financiare consolidate IFRS 10 se caracterizează prin următoarele proceduri:

• combinarea tuturor elementelor de active, pasive și rezultate financiare între firmele-mamă și filiale;
• compensarea anumitor elemente din bilanţ;
• eliminați activele și pasivele intragrupului.

Care sunt excepțiile

În cazul în care organizația-mamă controlează organizația controlată, aceasta este obligată să organizeze raportarea financiară. Cu toate acestea, acest proces nu este permanent. IFRS 10 stabilește excepțiile de la această regulă, care sunt enumerate mai jos:

1. O organizație-mamă nu este obligată să raporteze dacă îndeplinește toate următoarele condiții:

• este ea însăși o subsidiară a unei alte asociații cu control total sau parțial;
• nu este obligatoriu să raporteze Comisiei Valorilor Mobiliare cu privire la lansările pe piața deschisă.

2. Beneficiile postangajare și alte beneficii ale angajaților nu trebuie să fie raportate în formularele de raportare.

3. Companii de investitori.

Caracteristici ale datelor care trebuie consolidate într-un singur raport

Sursele necesare pentru situațiile financiare consolidate trebuie:

• să fie format pe baza unei politici contabile consolidate, iar dacă aceasta diferă, atunci date diferite trebuie aduse la cerințele necesare înainte de consolidarea raportării;
• să fie asociat cu faptul că există motive pentru consolidarea sau dispariția lor.

La data la care apar motivele consolidării, activele care au apărut în organizație sunt măsurate la valoarea de piață, iar apoi toate datele privind veniturile și cheltuielile care sunt luate în considerare sunt calculate pe baza acestui cost.

În caz de pierdere a controlului, trebuie să:

• opriți raportarea activelor și pasivelor asociate;
• evaluare la valoarea de piață la data pierderii controlului asupra investițiilor efectuate și a fondurilor datorate din proprietate;
• acceptați rezultatul cu pierderea controlului.

Dacă o entitate devine o companie de investitori, aceasta trebuie să înceteze consolidarea creanțelor de la data la care poziția sa se schimbă. Și dacă încetează să mai fie o investiție, atunci în ziua în care acest statut dispare, investițiile sunt măsurate la valoarea justă,rentabilitatea investiției este recunoscută și situațiile financiare încep să fie consolidate.

Caracteristici ale procesului de consolidare

Pregătirea raportării cercetate implică:

• combinând toate elementele înregistrărilor contabile între companiile care fuzionează;
• excluderea din datele consolidate privind aportul societății-mamă la asociați, ținând cont de fondul comercial care a apărut în conformitate cu regulile IFRS 3;
• excluderea din datele consolidate a informațiilor despre toate tranzacțiile intra-grup efectuate cu referire la diferențele temporare conform regulilor IAS 12, care este rezultatul eliminării profiturilor și pierderilor intra-grup..

Toate datele incluse în raportare trebuie să fie indicate la o dată de raportare. Dacă aceste date nu se potrivesc pentru societatea-mamă și societatea dependentă, filiala creează rapoarte suplimentare în care reflectă informațiile necesare despre data dorită. Dacă o astfel de procedură nu este posibilă, conversia, luând în considerare toate evenimentele semnificative din perioada de raportare, este transmisă filialei cea mai apropiată de data de raportare (dar cu o diferență de cel mult trei luni).

Datorii neperformante

Datoria poate fi numită creanță neperformantă, a cărei executare și plată de către cumpărători nu se va mai face. O astfel de categorie în contabilitate este evidențiată separat și necesită explicații speciale.

Conceptul de provizion pentru creanțe neperformante IFRS 10 înseamnă prezentarea datoriilor neperformante.

În primul rând, trebuie remarcat faptul cădefiniția în IFRS a creanțelor este următoarea: acesta este dreptul unei părți de a primi, la un interval de timp, fonduri de la ceal altă parte, care decurg dintr-un acord încheiat de părți. În special, ar putea fi:

• Schimbarea de capitaluri proprii IFRS 10, ceea ce înseamnă datoria consolidată a unei părți pentru tranzacționare, împrumuturi și obligațiuni;
• facturi de primit.

În special, alegerea unei metode specifice de contabilizare a creanțelor conform IFRS depinde de grupul care include activele financiare cărora le aparține o anumită creanță.

Cel mai important, vorbind de conturile de încasat, introduse în IFRS 9, se poate observa că acesta reprezintă o nouă abordare a clasificării unui activ financiar într-un grup.

Compilatorii nu au identificat creanțe într-un grup separat.

În schimb, toate activele financiare în IFRS sunt împărțite în următoarele grupuri:

• active contabilizate la cost amortizat (creante comerciale standard, împrumuturi obișnuite etc.);
• alte active (de exemplu, investiții în obligațiuni guvernamentale).

Prezentarea provizionului pentru datorii neperformante IFRS 10 este legată de conceptul de rezerve.

Proviziune pentru datorii îndoielnice

Conceptul de modificare sau stingere a datoriei IFRS 10 înseamnă modificarea obligațiilor sau rambursarea acestora, care este stipulată în IFRS.

Rezerva pentru datorii îndoielnice este valoarea deducerilor din sumăDZ fără speranță în suma prescrisă.

În lumina modificărilor recente în raportarea rusă, companiile trebuie să furnizeze provizioane pentru datorii îndoielnice dacă este posibil să furnizeze datorii neperformante conform IFRS 10. Cerința de a acumula provizioane este cuprinsă în paragraful 70 din Reglementările contabile în limba rusă. Federație.

Companiile trebuie să prescrie în politicile lor contabile procedura de acumulare a acestei prevederi, întrucât legea nu conține o metodologie detaliată. Astfel, este necesar să se abordeze formarea unei rezerve pentru datorii îndoielnice, analizând fiecare contraparte, și să se perceapă o rezervă în funcție de evaluarea gradului de rambursare a datoriilor.

Având în vedere că practica creării unei rezerve pentru contabilitatea rusă este destul de nouă, unele companii, pentru a combina contabilitatea și contabilitatea fiscală, stabilesc în politicile lor contabile metodologia adoptată de Codul Fiscal al Federației Ruse:

• pentru suma totală a datoriei, dacă întârzierea rambursării acesteia depășește nouăzeci de zile calendaristice;
• cincizeci la sută din valoarea datoriei, dacă întârzierea rambursării acesteia este de la 45 la 90 de zile calendaristice inclusiv.

Întârzierea se calculează de la data la care contrapartea trebuie să-și îndeplinească obligația, adică de la data plății conform contractului.

Conturile de încasat, conform logicii IFRS, sunt un activ financiar și aparțin grupului de active financiare contabilizate la cost amortizat. Această concluzie se bazează pe o analiză a regulilor IFRS, care, pentru a reflecta această categorie de raportare a activelor, împart toate activele financiare în două marigrupuri: cele evaluate la valoarea justa si cele evaluate la cost amortizat. Deoarece creanțele nu sunt incluse în portofoliul de tranzacționare și investiții al companiei, ele aparțin celui de-al doilea grup.

În standardele internaționale, crearea unui provizion pentru datorii îndoielnice (rezerva pentru datorii îndoielnice IFRS 10) este încă în domeniul de aplicare al reglementării acestora. Scopul economic al acestei prevederi este de a amortiza creanțele atunci când există semne de deznădejde.

Valoarea recuperabilă conform IFRS este valoarea actualizată a fluxurilor viitoare așteptate ale unui activ financiar, actualizată la rata efectivă inițială. Deoarece creanțele totale sunt pe termen scurt, plățile viitoare nu sunt actualizate, dar suma nominală pe care o companie o poate primi de la o contraparte nesigură este pur și simplu estimată.

Conceptul de companii de investiții în IFRS 10

În conformitate cu IFRS 10 Raportare consolidată, o societate de investiții este considerată o entitate care:

• achizitioneaza fonduri de la investitori pentru a oferi acestor investitori servicii de gestionare a investitiilor;
• Este posibil ca investitorilor să nu li se permită să investească numai pentru câștiguri de capital;
• evaluează profitabilitatea tuturor depozitelor.

Caracteristicile companiei investitoare sunt următoarele:

• compania are mai multe investiții;
• compania are mulți colaboratori.

Drepturile investitorilor

Conform IFRS 10 parab19, în unele cazuri există indicii că investitorul are o relație specială cu entitatea în care a investit, ceea ce sugerează că interesul investitorului în entitatea în care a investit nu se limitează la participarea pasivă.

Toate acestea pot indica faptul că investitorul are alte drepturi conexe.

IFRS 10 și relații contractuale

Următoarele puncte sunt stipulate în contract:

• capacitate de a gestiona personalul (numirea și concedierea);
• oportunitate de a forma o comisie de conducere a companiei;
• abilitatea de a controla și a permite (interzice) tranzacțiile;
• oportunitate de a rezolva alte probleme de management.

Contractul nu permite întotdeauna drepturi de administrare. Un investitor poate avea puteri chiar dacă nu are suficiente drepturi de vot. Dar când, de fapt, contribuitorul:

• are dreptul de a numi și muta angajați;
• poate fi nominalizat pentru a alege membrii consiliului;
• poate permite operațiuni diferite;
• Personalul cheie al companiei investitoare este părți legate de investitori.

În acest caz, putem spune că investitorul controlează activitatea semnificativă și, prin urmare, are puterea.

Dificultăți în implementare

Auditorii identifică o serie de dificultăți care pot fi întâmpinate la implementarea acestui standard la întreprinderile rusești:

• standardele sunt descrise în engleză, traducerea are locdificil pentru profan, posibil doar pentru profesionist;
• raportarea conform standardelor naționale atunci când se aplică IFRS este denaturată;
• în rusă și în străinătate, metodele de clasificare a proprietății diferă;
• prezentările conform IFRS sunt mult mai mari decât în standardele rusești;
• baze juridice diferite pentru standarde în Rusia și în străinătate.

Concluzie

Ca parte a acestui articol, a fost luat în considerare în detaliu conceptul situațiilor financiare consolidate IFRS 10. Acest concept este specificat în standard destul de precis. Înseamnă „situații financiare consolidate în conformitate cu IFRS 10.

Conform documentelor de reglementare revizuite, companiile de asigurări, băncile și alte firme ale căror acțiuni sunt tranzacționate sunt obligate să facă astfel de rapoarte.

Pentru întocmirea rapoartelor consolidate, urmând anumite reguli pentru aceasta, organizațiile trebuie să controleze activitățile altor companii. Există o serie de excepții de la această regulă, dintre care cele mai semnificative sunt entitățile de investiții.

Articolul a prezentat opțiuni de control, caracteristici ale procesului de consolidare etc.